Terapia
Bowen am inceput-o in luna februarie a acestui an, in cadrul unui program gratuit
organizat de mami pentru copilasi speciali.
In
cazul meu s-a dovedit intradevar ca “Tehnica Bowen potenteaza si complementeaza tratamentele alopate”. Mami
exact asta spune ca a facut cu mine, m-a ajutat sa progresez in toate domeniile
in care lucrez (kinetoterapie, logopedie, terapie ocupationala).
Primul
lucru pe care l-a observat mami la mine a fost atentia. Am devenit mult mai atent atat in cadrul terapiilor
cat si in viata de zi cu zi. Am prezentat mult mai mult interes fata de tot ce
se intampla in viata mea si in jurul meu. Ceea ce a dus si la o crestere
vizibila a concentrarii. Atat
terapeutul de logopedie cat si cel de terapie ocupationala (cu care lucrez
zilnic), dar si ceilalti sunt multumiti de mine pentru ca sunt foarte foarte
atent la ce imi spun si la ce ma pun sa fac si pentru ca eu sunt foarte
sarguincios si ma stradui sa fac tot timpul ce mi se cere. Reusesc sa sustin activ
si 2 ore de activitate continuua. Dupa primele sedinte de bowen am inceput sa fac propozitii de 2
cuvinte, gandite si spuse de mine. Din aceleasi cuvinte si exercitii pe
care le lucram mereu la logopedie, dar le spuneam inainte numai repetitiv, acum
cer prin 2, 3 cuvinte diverse lucruri: “mama, papa”. “tata, apa”. Spun apa si cand
vreau sa fac baie si arat si cu mana, directia baii, ca sa fiu mai sigur ca ma
fac inteles. Numarul de cuvinte a
crescut vizibil, si chiar daca nu reusesc sa pronunt un cuvint foarte corect,
pronunt sunete similare cuvintului din care se intelege ce vreau sa spun. Am
ajuns chiar la performanta sa spun: “Haide, Rocky”. Folosesc cuvinte grele. Mami
intreaba: “Ai facut caca?”…si eu raspund: “Nu, part”…si apoi radem cu totii si
mami ma cearta putin ca nu vreau inca sa cer caca la olita, desi pot sa pronunt
perfect cuvantul. Daca intreaba cineva despre fratiorul meu (si eu stiu ca s-a dus la baie) “Unde e Andy?” raspund eu repede “PI-PI”. Stiu cum ii cheama pe toti membrii familiei si toti
cunoscutii, marea majoritate a numelor le pot pronunta si eu: Ana, Carmen,
Mihai, Andrei (Ghei-Ghei) si inteleg despre cine se vorbeste dupa nume…daca
mamaie zice Mihai, eu il strig imediat pe “tata-e”…sau daca aud Ionut, il strig
pe “tata”…trebuie sa punctez si eu imediat ca stiu despre cine este vorba. Alte cuvinte noi: NA-NA, MAMA-E, ALB, MOV, VERDE. Capacitatea mea de comunicare (de exprimare
si de a ma face inteles) a crescut foarte mult.
In
al doilea rand, achizitiile motrice, desi nu sunt spectaculoase, acestea
exista. Coroborat si cu faptul ca mami mi-a luat un scaun special (si multumim
mult sponsorilor pentru el, fara ei ar mai fi durat achizitionarea lui, si asa
intarziata) care sa ma ajute sa stau
singur in fundic, am inceput sa ma asez mult mai bine pe sezuta, sa sustin
pozitia mai mult si mai mult de atat sa
imi caut echilibrul in aceasta pozitie…chiar si in miscare (pe calut
sau in caruciorul meu special). Si
tinand cont si de programul de lucru intens la kinetoterapie (kinetoterapie de
baza combinata cu kinetoterapie metoda prof. KOZYAVKIN, care insumau un total
de 3 ore pe zi), stau mai bine in
picioare, am mai deblocat
usor si bazinul, ceea ce imi permite sa efectuez exercitii mai complexe.
In plus execut perfect schema de ridicat
in patru labe, pe picioare si fundic si am inceput sa ma imping usor si in
manute, cam cativa centimetrii de la sol…nu e mult dar e mai mult decat
anul trecut si mami este tare mandra de mine si ma incurajeaza mereu.
Si
nu in ultimul rand, chiar dupa prima sedinta de Bowen, am acceptat sa dorm si
cu alte persoane decat mami, bineinteles primul a fost “tata-e”, preferatul meu,
pentru ca ii spun tot timpul “tata-e...da…bobo”…si
el este pregatit intotdeauna.
Multumim mult Cristina. Speram ca terapia aplicata de tine sa faca miracole cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu