joi, 16 iulie 2015

JOACA SI ATENTIA FAMILIEI, CEA MAI IMPORTANTA TERAPIE - CONTINUARE


Prima mea tunsoare (in sfarsit mami a hotarat sa ma tunda, desi nu vroia deloc sa renunte la buclele mele, de teama ca acestea nu vor mai reveni la loc) – de-acum sunt un baietel mare.


In casa cu mami si cu fratiorul…ma distrez la maxim…mami ne invata cum sa facem painica. Fratiorul pregateste compozitia, eu apas pe butoane si apoi urmarim impreuna fabricare painicii. Intr-o dimineata inainte sa ne apucam de treaba fiecare.





Povestile imi plac cel mai tare, nu trece zi fara cel putin una. Vreti sa va citesc si voua?



Exersez si statul la masuta, pe scaun. Chiar si cand iau masa, nu numai la joaca.


Mami m-a invatat cum sa am cizmulitele curate si pregatite pentru Mos Nicolae.


Nasa ma ajuta sa impodobesc bradul.



Parca nu mai am rabdare sa vina Mosul asa ca ma joc de-a cadourile cu mami si cu tati. Bine inteles eu si cu fratiorul meu suntem cel mai de pret cadou primit vreodata.

 

De sarbatori merg mereu in vizite…cel mai tare mi-a placut  la “stra-bunica”. Uitati ce vesel sunt. “Sa ne traiesti buni, la cat mai multi ani peste 70”.



Pentru Sfantul Andrei ne-a pregatit mamaie grausorul…Uitati cum incepe sa creasca…semn ca vom avea un an bun.



Si nu uit niciodata sa ma ocup de electonice…”Asa se foloseste tableta primita in dar”. Cu o mana se tine si cu una se apasa.



Afara, iar exersez sa fiu un bun sofer…Acum reusesc sa apuc, chiar daca defectuos, cu amandoua manute de volan. Tiiit….tiiiitt….cu gropitele la vedere…


Un leagan in care ma odihnesc putin…ma prind cu o mana si ma sprijin pe alta…
 
Uitati ce bine stau in trotineta…ma tin bine pentru ca mami imi spune mereu ca daca nu ma tin, nu merge trotineta.

Incerc sa stau si eu in prima sanie, primita de la nasa…si de la mamaie…noroc cu spatarul….”Va salut! E bine afara!” chiar daca e frig.

 
La petreceri, imi place cel mai tare. Mai ales cand am ocazia sa ma joc intr-o mare de bile colorate….


Si mai ales cand este de mancare…imi place mancarea. Veniti si voi?

 
In toate aceste locuri ma duce mereu tati cu masina. Acum, ca sunt baiat mare, mai stau si pe bancheta, dar mereu imi pune mami centura, sa fiu in siguranta. “Salut tati, acum unde mai mergem?”
 
Si trebuie sa va prezint, neaparat, primele mele animalute de casa…bine inteles, cele mai blande…pestisorii mei, primiti tot in dar, tot de la nasi. Mamaie are grija ca ei sa aibe tot timpul apa curata, iar eu si cu fratiorul meu, avem grija sa fie mereu bine hraniti.
 

JOACA SI ATENTIA FAMILIEI, CEA MAI IMPORTANTA TERAPIE


Si nu uitati, mai important decat orice terapie, este joaca. Faptul ca familia mea m-a tratat tot timpul ca pe un copil normal si m-a pus sa fac toate lucrurile specifice fiecarei varste, de-a lungul timpului, m-a facut copilasul fericit din ziua de azi. Desi stiu ca este un lucru foarte greu de facut de catre adulti si ca de multe ori pare ca “nu faci nimic”, "cand sunt atatea alte lucruri de facut in jur", pentru mine timpul petrecut alaturi de membrii familiei este cel mai important. Asa ca parinti, tratati joaca cu copilasii vostrii (indiferent de starea lor de sanatate) cu prioritate, chiar daca in urma raman poate multe lucruri nerezolvate. Pentru parintii mei zambetul, chiuitul dar mai ales pupicul meu de multumire la fiecare activitate in care sunt implicat alaturi de ei reprezinta puterea de a merge mai departe.

Traditionala joaca “Cu ligheanul” inca de cand eram foarte micut, ma ajuta sa stau in fundic, sa ma obisnuiesc cu miscarea, sa apuc de marginea lui.

 

 Culori, multe culori, la joaca cu fratiorul meu.
“Cucu‘bau”! Incercam sa stam in patut, in fundic si sa ne tinem de bare. Foarte, foarte greu, dar cand face mami, “Cucu’Bau”…parca devine mai usor.

In patut, exersam statul in fundic. Merge greu, foarte greu, dar iepurasul ma sustine.

 
“Ce-or avea de gand cu mine? Sigur ma vor pune sa fac ceva complicat!”, parca spun, cand exersam in casa statul in scaunelul nou de masina. Preocupat de telecomanda, stau cumintel. Nu acelasi lucru s-a intamplat si in masina, acolo mami a dus mai multa munca de lamurire.
 
 
Si ma distrez pe cinste cand ma invata mami sa cant la chitara primita in dar de la tataie. “Deschide manuta, intinde degetelele” imi spune mami mereu.
 
Invat sa tin cana singur…cand voi fi mare va trebui sa beau apica cu ea.
 
Si cand vine Mosul…mami ma pregateste mereu pentru el.
 
Exersez sa devin un bun conducator auto. Practic de mic …Asa….stai sa ajung la schimbatorul de viteze…Multumesc Mosule, pentru cadou.
 
 
Ma familiarizez si eu cu calculatorul, sa fiu pregatit sa ma invete nasul sa-l folosesc mai mult, cand voi fi mai mare. De altfel era singura posibilitate sa accept sa stau pe manute si sa tin capul sus…cand ma uitam la “Mowgli”.
Pana la urma reusesc sa stau mai bine in fundic. Si uitati ce sprijin pe mana fac. Inca nu deschid palma, dar mami si cu tati sunt tare mandri de mine. Imi plac ceasurile foarte tare, tocmai am primit unul cadou de la nasul si de la nasa. Si mami ma pune sa il arat la toata lumea, numai ca sa intind si sa ridic manuta singurel.
Iar afara, ma scotea mami in fiecare zi. In leagan nu vroiam sa stau si imi era si frica, dar nu era iesire in parc fara o tura la leagan…
 
 
Cu mami aveam mai mult curaj sa ma tin de lanturi…pana la urma o sa reusesc si singur.

La fiecare obiect exersam “apucatul cu manuta”, stanga doar, ca la dreapta nu vreau deloc…inca…

 
Dar la calut ma convingea mami mai repede si reuseam sa ma tin mai mult…si uneori si cu drapta.
 
La nisip imi placea cel mai tare, ca ma lasa mami sa ma murdaresc…si pe manute si pe picioruse…de multe ori stateam si cu piciorusele in nisip si luam nisipul cu manuta ca sa umplem galetusa.
 
Dar cel mai mult si mai mult imi placea cand mergeam la tara…uitati cum tin singur covrigul…de pe atunci mami ma incuraja sa mananc singurel…
 
Sunt putin suparat ca nu imi iese mersul pe bicicleta asa cum vad la fratiorul meu.
 
Dar ma inveselesc repede, cand mami ma plimba cu atv-ul…ehh, aici e mai usor putin.
 
 
La iarba verde, imi place si mai tare, asa ca mami ma duce peste tot…
La orz…

La copacel…pentru o secunda reusesc sa ma tin singur…

Ce bine e la umbra…

Imi plac florile…parca le-as manca mai degraba.

 

Cu tati ma distrez cel mai tare.
 
Ma invata sa joc fotbal ca sa il ajut mereu pe fratiorul meu sa exerseze. El este un foarte bun fotbalist.
 
Ma invata sa pescuiesc…ma pregatesc sa merg cu tati, cand voi fi mare…
 
Ma duce in tot felul de locuri…pline de culoare si de nimale…aici suntem la Gradina Zoologica.
 
Nici eu nu stiu cand sunt mai fericit si de ce: ca sunt la tara?…sau ca sunt cu tataie?…voi ce ziceti?
 
“Nasule…ce e asta la urecea ta?…Stai sa vad si eu mai bine…Uauuu…ce interesant”….o sa vorbesc si eu la telefon, asa  ca tine, cand voi fi mare... 
 
“Haide nasu’…mai spune-mi…ca sunt atent si te ascult…”