AGENDA DE LUCRU ORADEA - SERIA 13.septembrie – 03.octombrie 2014

 

In ceea ce priveste Oradea am sa trec in revista putin terapiile pe care le-am facut, fara sa dau foarte multe detalii despre proceduri. Acestea sunt: Hidrokinetoterapie in bazin cu apatermala, Masaj, Electrostimulare, Kinetoterapie analitica, Kinetoterapie globala, Impachetari cu parafina, Terapie ocupationala, Logopedie, Socializare loc de joaca, Aerosoli naturali. Apa termala si impachetarile cu parafina au fost noutatea pentru noi, cat si faptul ca toate terapiile au fost facute una dupa alta si in acelasi loc.

Cu un program incepand de la cel mai devreme 8.20 si terminand la 13.45, am reusit sa obtin cateva achizitii foarte importante.

In primul rand m-am adaptat foarte bine si foarte repede la mediu, si mi-am facut foarte multi prieteni si am avut o atitudine pozitiva fata de terapii si fata de terapeuti, pe care i-am facut repejos si pe ei prieteni de-ai mei. Asta dupa ce depaseam, cu toata lumea, momentul “vai, ce fetita frumoasa”. Eu fiind inca netuns pe vremea aceea, cu parul cret si cu gropite in obrajori.

Bazinul a fost atractia maxima, ceream la apa de fiecare data cand treceam pe langa usa ce ducea la bazin. Stiam foarte bine fiecare intrare unde duce.

La kineto m-am distrat la maxim, de fiecare data cand venea ora mea era mare veselie in sala de gimnastica. Si dupa cum eu nu stiu sa ma joc “in liniste”, la propriu, chiuiam si tipam si radeam, in stilul meu characteristic (Pentru cine ma cunoaste foarte bine intelege ce vreau sa spun, pentru cine macunoaste mai putin, puteti viziona filmuletul cu mine de pe blogulmeu, si veti intelege). Ceilalti terapeuti se amuzau si ei de rasul meu si toti parintii care ieseau din sala ii spuneau lui mami ca e distractie maxima la Tony “pe saltea” si "ce dragut este" si "ce gropite face". Din a treia zi de munca m-am tras pe coate si am inceput sa ma tarasc putin, lucru pe care refuzam cu desavarsire sa il fac pana in acel moment.

Mi-a placut foarte tare verticalizatorul si de fiecare data cand il vedeam ceream sa stau in el.

 

 La parafina am plans putin pana m-am obisnuit, dar totul a decurs normal. Nu am facut alergie, si desi ma uitam cu mirare …”ce-mi fac oamenii aceia la picioare”, am stat cumintel pana la urma. La manute insa nu prea mi-a placut, mai deloc, si trebuia sa duca mami multa munca de lamurire cu mine. Odata, m-am zvarcolit atat de tare, ca s-a rupt parafina bucatele…bucatele…de abea au putut s-o stranga…

 

Apoi, ma tineam numai de sotii, cand vorbea mami la telefon, puneam si eu mana la ureche…ziceam ca si eu vorbesc la telefon.

Sunt foarte bine imbracat...desi suntem pe holul spitalului, cum inca nu merge caldura, in spital e mai curent si mai frig decat afara. Dar ne-am desurcat si cu asta.

 

Ii aratam lui mami ca “nu are obraz”… si ii faceam “rusinica”…

 

Iar apoi cand venea vorba de somn…pai dormeam…ca eram tare obosit.

Si eram tare fericit cand, pe sfarsit de saptamana venea tati la mine. Ca ma jucam cu el. "Intinde mainele, Toni", "Tinete bine!" imi zicea tati, si eu il ascultam mereu.

Si stateam impreuna “de vorba”….”ca beietii”.

Insa ceea ce a impresionat—o pe mami foarte tare au fost copiii, care prezinta niste cazuri foarte grave si care vin aici la terapii, din toata tara, unii dintre ei de ani de zile. Astfel va prezint mai jos cateva crampee de fericire surprinse intr-un loc presupus al durerii, daca nu fizice, macar emotionale.

 

1.       CU PRIETENA MEA MIRABELA FACEAM NUMAI NEBUNELE

2.       CU PRIETENII MEI PATRIC SI PATRICIA MA JUCAM MEREU SI NE FACEAM VIZITE

 

 3.       MI-AM MAI FACUT SI ALTI PRIETENI, PE CARE O SA II PREZINT SI CU ALTE OCAZII  SI PE CARE II SALUT CU DRAG SI LE DORESC INSANATOSIRE GRABNICA.