AGENDA DE LUCRU TECHIRGHIOL 03 – 21 octombrie 2016

AGENDA DE LUCRU TECHIRGHIOL

SERIA 03 – 21 octombrie 2016

 Reluam seriile de tratament in deplasare, si de data aceasta ne oprim la Techirghiol, o locatie de mult vizata.  

Pe langa kinetoterapie, am beneficiat de proceduri calde (cum ar fi: impachetari cu namol, bai cu apa dulce si bai de sezut), ultrasunet, magnetoterapie, logopedie si multe activitati de gradinita.

La Techirghiol am gasit un spital de stat cu foarte multe imbunatatiri pentru confortul celor care vin la tratament, aparatura foarte performanta dar si un persoal cald, foarte binevoitor si apreciativ atat la suferinta copiilor dar foarte atenti si cu parintii, ceea ce m-a surprins si impresionat foarte mult.

Toate acestea culminau cu plimbarica de seara, cand aveam ocazia sa beneficiem de o serie de aerosoli naturali, foarte benefici noua.

Ne-am simtit foarte bine cat am stat aici si cu siguranta vom reveni cu prima ocazie.
 

 

Si de aceasta data, totul a inceput cu o poveste, despre “Zorro” care merge sa se antreneze sa devina foarte puternic. Si asa am luat sabia, pelerina, ne-am pus masca (desi nu se vede, pentru ca este una invizibila, ea este acolo) si am pornit la drum.

 

 

Cel ma mult, dar cel mai mult ne-a placut la gradinita. Aici am avut ocazia sa mergem la gradinita in fiecare zi. Cum prindeam o mica pauza la terapii, “hop” la gradinita. Am intalnit doamne educatoare extraordinar de dragute si de rabdatoare, care ma implicau in toate activitatile. Mami ma incuraja sa stau singurel pe un scaun normal, in timp ce faceam activitatile si desi era destul de dificil sa coordonez ambele cerinte, eu ma straduiam.

Al doilea punct de atractie a fost (bineinteles) sala de mese. Indiferent de ora, cand era ora de masa nu lipseam. Incantare maxima si ca atare eram foarte incantat de faptul ca tot ne aducea mancarica cineva, mai ales ca uneori mai primeam si atentii dulci…”iamy”….

Dar gata cu distractia, sa trecem si la treaba. Procedura mea preferata dintre cele considerate "calde", clar a fost baita de sezut. O noutate pentru mine care mi-a placut tare.

La Magnetoterapie nu prea aveam rabdare, dar daca aveam sabia cu mine si mai spunea si mami cate o poveste…ehhh…asta era altceva….

 

 

La fel si la ultrasunete, dar noroc ca aici totul dura mult mai putin, 2 minute si gata.

 

Iar in sala de kinetoterapie, desi nu prea vroiam sa o ascult pe mami, aceasta reusea sa ma convinga pana la urma sa exersam multe…multe…posturari: la banca.

Aici parca stau pe calut…imi zice mami…altfel cum sa avem rabdare si sa ascultam….

In fundic, dar singurel, cu palmele pe jos sau pe genunchi…desi este inca destul de dificil…mami nu ma lasa sa ma dau batut si exersez pentru ca intr-o zi sa imi iasa perfect.

  

Si nu in ultimul rand, exersam si statul in picioare.

Apoi jos la salteluta sa practicam multe multe rostogoliri…singurel. Si iar se allege mami cu un refuz...parte din neputinta...dar si un dram de alint, ca doar e mami cu mine.

 

Mi-am facut si multi, multi prieteni, ca de fiecare data cand ma deplasez pe undeva, am primit si o cerere in casatorie…totul a fost extraordinar. Mai putin faptul ca uneori mai renunt la somnul de pranz, pentru ca mami considera ca inca mai am nevoie de el ca sa-mi incarc bateriile pentru “seria de dupa amiaza”.

 

PROGRAMUL PEDIASUIT

O alta procedura terapeutica, pe care am programat-o inca de acum cativa ani, reusim sa o incepem anul accesta si sa o transformam intr-un succes. Aceasta se tine in serii de cate 3 saptamani de lucru, cu 3 saptamani pauza, dupa care se reiau iar 3 saptamani si tot asa. Nivelul de lucru este de 2 ore zilnic. Este solicitant dar am facut fata foarte bine.

Am pornit la drum cu o poveste frumoasă despre Costumul special pe care îl imbracam ca să ne antrenam sa fim puternic ca si Harap Alb si despre castelul lui Harap Alb în care ne antrenam în fiecare zi. Nici macar mami nu se astepta ca "actiunea" sa fie atât de ușor acceptată de către "personajul principal".

 

 

 

Intotdeuna, la final, daca aceam treaba buna, eram recompensat cu o serie de sarituri "tup, tup" - si se lasa cu distractie mare, mare.

EXERSAM SA MERGEM SI IMPINGEM CARUCIORUL

AGENDA DE LUCRU CONSTANTA 2016

La Constanta căldură mare, mai ceva ca-n August. Dar nu ne desmintim de la munca. Si pe deasupra, mai profităm si de ocazia de a sta la curte...dar nu oricum... ci "fara pampers". Treaba multa. Doamne ajuta! Nici eu nu mai stiu pentru cate lucruri...mers singur, cu căluțul sau pe jos...pe pământ sau în apa...fara pampers...SALUTARE!

PLUTA

Pentru prima oară și vreme de câteva secunde, pana m-am prins eu ca "nu mai este nici o mână de susținere" pe mine...reusesc sa fac si pluta...singur...singurel...

La știrile Observator de la Antena 1, într-un material realizat de Xenia Croitoru, alaturi de o parte din minunata echipa a Clubului Cainilor Utilitari. Au fost surprinse imagini din timpul unei ședințe de terapie cu Toni, copilul cu tetrapareză spastică și s-au luat interviuri celor prezenți. Vedeți rezultatul aici:
https://www.facebook.com/asociatiadininima/

TONI LA GRADINITA

Toni, la gradinita, si-a luat la revedere de la colegi sarbatorind ziua de nastere a celor nascuti in luna Iulie si participand la activitatile organizate in curtea gradinitei. Insotit de Voluntarul Asociatiei Din Inima, Dna Aurora Ion (psiholog) la activitatile ce au avut loc in cadrul Gradinitei Rasarit, ne-am imprietenit cu Arlechin si am depasit "frica" fata de acesta, participand la toate jocurile la care acesta ne-a invitat.

 

 

 

TONI SI ANDI IN ROLUL PADURARILOR IN PIESA DE TEATRU "MUZICANTII DIN BREMEN" la GRADINITA RASARIT

VEZI Piesa de teatru de la grupa Fluturasilor!

DUMNEZEU ne-a daruit doi ingeri de copii dintre care unul “special”. Multa lume ne compatimeste pentru asta. Eu cred ca EL nu ne-a dat un copil “special” si atat. Cu fiecare zi ce trece si cu fiecare persoana pe care o intalnesc, dornica sa se alature drumului nostru, ma conving ca tot EL ne-a dat si “armele” necesare cu care sa ducem acest drum. Nu ne-a lasat de izbeliste: “Luati copilul asta special si descurcati-va cu el”. Si de ce spun asta? Chiar inainte de sfintele Pasti a intrat in viata noastra o persoana cu totul si cu totul deosebita, care ne-a oferit un ajutor fantastic. Este vorba de dna. Aurora Ion, psiholog de profesie, ce are in grija copiii din cadrul Asociatiei Catolice din Ploiesti. Aceasta a reusit cu success integrarea lui Toni la gradinita si mai mult de atat, a reusit - ceea ce eu am identificat de mult timp si ma chinuiam sa corectez (fara succes) - ca relatia dintre cei doi frati sa fie una cat mai aproape de normal si sanatoasa, pentru fiecare dintre ei, luati individual. Si asta, determinandu-l pe Andrei (fratiorul sanatos) sa accepte cu seninatate joaca si socializarea alaturi de copii din grupa din care face parte, independent de Toni (fratiorul “special”) si facand “un exemplu de urmat” din el, pentru ceilalti copii dar mai ales pentru Toni. Acest “mic” dar extrem de important aspect, pentru cresterea armonioasa a ambilor copii, a transformat un Andrei timid, retras si fara curaj in a se exprima, intr-un Andrei foarte sociabil, care acum cauta compania copiilor, se joaca si imparte, accepta roluri de joc si chiar participa la ele, nu mai spunem de curajul de a se exprima, chiar fata de grupuri mari de copii si adulti. Iar cu Toni a reusit sa creeze un cod de comunicare a.i. exprimarea lui s-a imbunatatit vizibil fara a mai recurge la tipete, cunoaste colegii si personalul gradinitei dupa anumite semne distinctive pe care le arata ca sa se exprime cu privire la ei, iar participarea la toate activitatile din gradinita (si multe altele trasate de dansa) este indeplinita cu success, inclusiv actiuni legate de dictie, dans si cultura generala. Toate acestea au culminat cu participarea la sfarsitul de an (pre) scolar de catre ambii frati la o sceneta organizata de gradinita, in cadrul careia fiecare dintre ei si-au indeplinit cu succes rolul: au stiut sa astepte sa le vina randul, au participat activ in cadrul scenetei, fiecare cu atributia lui si fiecare lasandu-l pe celelalt sa-si joace partea, Toni (prin tehnica mimei) si-a insusit rolul unui padurar ce sta la masa si manca, iar Andrei a participat la intreg dansul de sfarsit alaturi de colegii de grupa. Dna. Aurora, va multumim ca ati ales sa faceti parte din viata noastra. De asemenea, doresc sa multumesc intregului personal, si in mod special dnei educatoare a grupei Fluturasilor din cadrul Gradinitei Rasarit, incepand de la faptul ca “ne-au acceptat” pe toti, neconditionat, asa cum suntem fiecare dintre noi, si pana la sustinerea, grija, rabdarea si atentia de care au dat dovada, fata de fiecare dintre noi, cu fiecare “prag” pe care l-am avut de depasit. Alaturi de acesti oameni minunati am reusim sa trecem in alta etapa a vietii noastre, speram din ce in ce mai usoara.

Toni, Gigica si BUFNITA

https://www.youtube.com/watch?v=x4F0BnLmy68

Published on Jan 27, 2016

Frumuseţea TAA se vede atunci când nu poţi spune exact dacă este terapie sau o joacă zdravană. Secretul unei şedinţe reuşite: un câine motivat, un omuleţ simpatic foc cu cel mai sincer râs din lume, o echipă pusă pe treabă serioasă şi o bufniţă cu chef de şotii. Mulţumim Toni Ciulacu!

Prima serie (din etapele de miofibrotomie programate) a avut succes. Astfel la 3 luni dupa interventie am obtinut o relaxare mai buna atat pe membre cat si pe spate, am castigat ca aliat mana dreapta, desi nu stim inca ce sa facem cu ea si o fluturam in toate partile, dar, cu singuranta o intindem si prindem lucruri cu ea, de asemenea miscam degetele individual la ambele maini (ceea ce nu faceam inainte), ne asezam mai bine pe sezuta (desi ne asteptam sa stam mult mai bine de la inceput, dar ne lipseste atat increderea cat si stabilitatea), picioarele le incalecam mai putin (nu s-a redus 100%, dar este mai bine) si am reusit sa facem cativa pasi in premergator impingand singurel premergatorul. Ne rostogolim din pat si ne dam jos pe picioare tinandu-ne cu ambele maini de pat. Si desigur aici ne blocam, ramanem in aceasta pozitie :-). Mai avem mult de lucrat, de fapt abea de acum incolo incepe munca multa si speram ca anul acesta sa ne aduca multe multe achizitii.

Lucruri bune ni se intampla dupa interventia din Noiembrie 2015.

 

 

Stam mai bine in fundulet (de acum exersam si mai mult sa reusim singur cu un sprijin minim)

Muschii sunt mai relaxati si ne permit miscari mai ample, mana dreapta o folosim foarte mult, o intindem, prindem cu ea, o ajut pe mami la imbracat intinzand mana pe maneca.  Desfac palmele la ambele maini (de fapt este prima oara cand mami ma vede cu palmele mai mult desfacute dacat pumnulet) si misc degetelele separat.

Uitati cum ma tin de masa...observati ca spatele nu este sprijinit pe nimic, capul este sustinut foarte bine si folosesc ambele maini pentru sprijin. Nu reusesc sa mentin mult timp aceasta pozitie insa reusesc sa o mentin cateva secunde. Ma intind singur catre masa ca sa ma sprijin pe ea.

 

De acum am inceput kinetoterapia intens, hidrokinetoterapia si asteptam vremea buna sa mergem la calut. Intre timp ne antrenam in casa cu prietena noastra Gigica.