AGENDA DE LUCRU TECHIRGHIOL
SERIA 03 – 21 octombrie 2016
Pe
langa kinetoterapie, am beneficiat de proceduri calde (cum ar fi: impachetari
cu namol, bai cu apa dulce si bai de sezut), ultrasunet, magnetoterapie, logopedie
si multe activitati de gradinita.
La
Techirghiol am gasit un spital de stat cu foarte multe imbunatatiri pentru
confortul celor care vin la tratament, aparatura foarte performanta dar si un
persoal cald, foarte binevoitor si apreciativ atat la suferinta copiilor dar
foarte atenti si cu parintii, ceea ce m-a surprins si impresionat foarte mult.
Toate
acestea culminau cu plimbarica de seara, cand aveam ocazia sa beneficiem de o
serie de aerosoli naturali, foarte benefici noua.
Ne-am
simtit foarte bine cat am stat aici si cu siguranta vom reveni cu prima ocazie.
Si de aceasta data, totul a
inceput cu o poveste, despre “Zorro” care merge sa se antreneze sa devina
foarte puternic. Si asa am luat sabia, pelerina, ne-am pus masca (desi nu se
vede, pentru ca este una invizibila, ea este acolo) si am pornit la drum.
Cel ma
mult, dar cel mai mult ne-a placut la gradinita. Aici am avut ocazia sa mergem
la gradinita in fiecare zi. Cum prindeam o mica pauza la terapii, “hop” la
gradinita. Am intalnit doamne educatoare extraordinar de dragute si de rabdatoare,
care ma implicau in toate activitatile. Mami ma incuraja sa stau singurel pe un
scaun normal, in timp ce faceam activitatile si desi era destul de dificil sa
coordonez ambele cerinte, eu ma straduiam.
Al
doilea punct de atractie a fost (bineinteles) sala de mese. Indiferent de ora,
cand era ora de masa nu lipseam. Incantare maxima si ca atare eram foarte
incantat de faptul ca tot ne aducea mancarica cineva, mai ales ca uneori mai
primeam si atentii dulci…”iamy”….
Dar gata cu distractia, sa trecem si la treaba. Procedura mea preferata dintre cele considerate "calde", clar a fost baita de sezut. O noutate pentru mine care mi-a placut tare.
La Magnetoterapie nu prea aveam rabdare, dar daca aveam sabia cu mine si mai spunea si mami cate o poveste…ehhh…asta era altceva….
La fel
si la ultrasunete, dar noroc ca aici totul dura mult mai putin, 2 minute si
gata.
Iar in
sala de kinetoterapie, desi nu prea vroiam sa o ascult pe mami, aceasta reusea
sa ma convinga pana la urma sa exersam multe…multe…posturari: la banca.
Aici
parca stau pe calut…imi zice mami…altfel cum sa avem rabdare si sa ascultam….
In
fundic, dar singurel, cu palmele pe jos sau pe genunchi…desi este inca destul de
dificil…mami nu ma lasa sa ma dau batut si exersez pentru ca intr-o zi sa imi
iasa perfect.
Si nu
in ultimul rand, exersam si statul in picioare.
Apoi
jos la salteluta sa practicam multe multe rostogoliri…singurel. Si iar se allege mami cu un refuz...parte din neputinta...dar si un dram de alint, ca doar e mami cu mine.
Mi-am
facut si multi, multi prieteni, ca de fiecare data cand ma deplasez pe undeva,
am primit si o cerere in casatorie…totul a fost extraordinar. Mai putin faptul
ca uneori mai renunt la somnul de pranz, pentru ca mami considera ca inca mai
am nevoie de el ca sa-mi incarc bateriile pentru “seria de dupa amiaza”.
